Autori:
Cristina Dinu, Aurel Stanica, dr. Steluta
Pârâu, Mihaela Iacob
În secolele XVI - XVII, prin porturile dunarene
Tulcea, Chilia, Bestepe , cât si prin porturile
pontice se trimiteau regulat la Istanbul mari cantitati
de produse agricole din interiorul Dobrogei. Izvoarele
otomane mentioneaza, în afara cerealelor (grâu,
orz, secara), animale (oi, vite cornute), produse
alimentare (brânza, untura, seu, miere, vin),
peste si produse din peste, legume, fructe, materii
prime (lemn, fier). Se comercializau aici si produse
mestesugaresti (stofe, încaltaminte, matase
de Brusa, covoare, blanuri din Rusia, piei, obiecte
de marochinarie etc. De asemeni, si sursele documentare
din secolul al XVIII-lea, prezinta o Delta bogata în
produse, cu centre comerciale ce aprovizionau Istambulul,
cetatile marginase si armatele expeditionare otomane
ce treceau prin Dobrogea. Toti calatorii care au
trecut în secolele XVI - XVII prin Delta s-au
aratat uimiti de marele belsug de moruni, nisetri
si crapi din care "pescarii scoteau ouale" pregatind
cu mestesug icre tescuite sau icre moi, mult cautate
din Grecia pâna în Polonia, Rusia si
Danemarca. De asemeni, sunt mentionate mori de apa
asezate pe Dunare, sau de vânt pe bratul Sulina,
unde existau "mori de vânt cu sase aripi
..." . Românii, locuitori majoritari ai
deltei, practicau pe lânga pescuit si agricultura,
cresterea animalelor.
În secolul al XVIII-lea, Dobrogea a devenit teatrul
de desfasurare al operatiunilor militare, prin care
se finalizau etapele succesive ale conflictului de
lunga durata ruso-austro-turc, cunoscut în istorie
sub numele de "criza orientala". În
urma acestor razboaie, atât Austria, cât
si Rusia câstiga libertatea de navigatie pe Dunare,
Marea Neagra si în orasele-porturi de la gurile
Dunarii. Astfel, spatiul geografic în care se
afla Delta, a capatat o importanta de prim rang. |