Autori:
Cristina Dinu, Aurel Stanica, dr. Steluta
Pârâu, Mihaela Iacob
Primele atestari arheologice privind
locuirea Deltei Dunarii dateaza din epoca bronzului
si se refera la movilele funerare de la Murighiol
si Chilia Veche - punctul "Ciorticut" (Dracusor).
Pentru sfârsitul primei epoci a fierului (sec.
VI-V a.Chr.) exista dovezi ca erau locuite grindurile
Caraorman si Letea (cercetari facute în punctele "Beresche" si "Somova"),
locuire care continua si în a doua epoca a
fierului. Cercetarile de suprafata efectuate în
zona Caraorman evidentiaza existenta unui punct de
tranzit grecesc care functiona în secolele
V-III a.Chr. Apollonios din Rhodos, care a trait în
sec. III a.Chr., în poemul sau epic "Argonauticele",
face referiri interesante asupra unei insule triunghiulare,
cuprinse între bratele Dunarii si numita dupa
bogatia în pini marini - insula Peuce. Aceeasi
informatie este transmisa si de Pseudo-Scymos în "Periegesis" (sec.
III a.Chr.). Acesta mentioneaza multimea de pasari
domestice care populeaza insula locuita de traci
si de bastarni veniti din alte parti.