Autori:
Cristina Dinu, Aurel Stanica, dr. Steluta
Pârâu, Mihaela Iacob
În perioada bizantina cea mai mare parte din
Dobrogea (Scythia Minor), inclusiv Delta, face parte
din "Thema Paristrion". Traficul comercial-navigabil
intens si conditiile naturale din delta au favorizat
dezvoltarea unor asezari urbane.
În
secolul al IX-lea este mentionat Lykostomion (gr. "Gura
Lupului"; tradus în slava "Vîlkov"),
pe bratul Chilia, unde se afla sediul flotei bizantine
din regiune si Proslavita sau Periaslavet (localizata
ipotetic la Nufaru). De la Lykostomo, bizantinii încercau
sa apere calea navigabila si chiar expeditii militare. În
secolul al X-lea, împaratul si scriitorul bizantin
Constantin Porfirogenetul mentioneaza pentru prima
data bratul Sulina si bratul Chilia.
Cercetarilor arheologice din
Delta Dunarii confirma prezenta omului în aceasta zona, care din antichitate
pâna în epoca moderna a constituit nodul
unor artere de larga circulatie prin care populatia
locala a avut un contact permanent cu civilizatiile
mult mai avansate. Descoperiri din epoca romana si
medieval timpurie (sec.VIII-X) s-au facut pe grindul
Letea în punctele "Gradina lui Omer" si "Salistea
lui Trisca"; pe grindul Caraorman, în
punctul "La Zaitova"; pe teritoriul comunei
C.A.Rosetti în punctul "Salistea lui Cârlan"; în
satul Periprava în punctul "Capul Ghiolul
Nebunu"; în satul Cardon în punctele "Salistea
Târla Popii" si "Târla Rosie".
Gurile Dunarii, intens exploatate
pentru trafic comercial si navigatie, dar si ca
bogatii naturale, au constituit pentru Bizant obiectiv
de activitate predilecta. Aici s-au dezvoltat orase
importante: Lykostomion unde avea sediul flota
bizantina si Periaslavet-ul care ne este înfatisat cu ocazia cuceririi
sale de catre Sviatoslav al Kievului, în 968,
drept un mare centru comercial catre care converg
cele mai importante si numeroase drumuri, aici aducându-se
pentru schimb: aur, tesaturi, vin si tot felul de
fructe din Grecia, argint si cai din Cehia si Ungaria,
blanuri, ceara, miere si robi din Rusia.
Cronicile bizantine, harti medievale
sau portulane folosite de genovezi, mentioneaza în zona Deltei
mai multe localitati. Acestea sunt: Sancti Georgi
(Sfântu Gheorghe), Donavici (Dunavat), Proslavita
(Nufaru), Solina (Sulina), Licostomo (Periprava?),
Chilia etc.
În unele din acestea s-au efectuat cercetari
arheologice, care confirma informatiile oferite de
izvoarele scrise. Astfel, cercetarile arheologice
au evidentiat pe malul drept al bratului Sfântu
Gheorghe, în zona localitatii Nufaru, existenta
unui important centru de tip urban din secolele X
- XIV, adapostit de zidurile unei fortificatii ridicate
a fundamentis (din temelii) de catre bizantini la
sfârsitul secolului al X-lea. Pe malul opus
al Dunarii, la Ilganii de Jos, au fost identificate
urmele unei fortificatii de epoca romana.
Tot în aceasta perioada se constata reluarea
locuirii pe locul anticului Aegyssus (Tulcea). Materialele
rezultate în urma cercetarilor arheologice,
descoperirile monetare constituie argumente în
acest sens. Fortificatia bizantina de la Aegyssus
va cunoaste o scurta existenta, deoarece la 1064
este distrusa definitiv de atacul uzilor. Locuirea în
acest punct nu înceteaza însa: o demonstreaza
materialul arheologic si de descoperirea pe teritoriul
actual al orasului, a unui numar mare de monede ce
acopera perioada secolelor XI-XV.
Slabirea Imperiului bizantin,
slabit de crizele interne din imperiu si asaltat
de turci în
Asia Mica si de cruciati, face sa se resimta si în
Dobrogea lipsa unui echilibru politic în zona. În
aceste conditii se infiltreaza negustorii italieni,
venetieni si genovezi, care-si stabilesc comptoarele
comerciale în jurul Marii Negre. Astfel, vor înflori
Lykostomo, Chilia si Vicina la Gurile Dunarii. Economia
Dobrogei de Nord (inclusiv Delta Dunarii) revine
la normal, genovezii antrenând acest tinut în
schimbul de marfuri cu unele tari europene: se aduceau
tesaturi, podoabe, ceramica fina, mirodenii, vinuri
etc., pentru a se lua, în schimb, cereale,
animale, piei, peste sarat si icre, sare s.a. Temporara
stapânire militara si politica a negustorilor
genovezi este mentionata în unele documente
ale vremii în care se arata ca, pe locul actualului
sat Caraorman, genovezii trimiteau în exil
pe cei condamnati.
.. : .. sus
|