Geneza si evolutia Deltei Dunarii

Referitor la geneza si evolutia Deltei Dunarii, informatiile ramase de la calatorii antici, coroborate cu cele mai recente date si interpretari in domeniu, au permis reconstituirea, in spatiu si timp, a teritoriului deltaic.

Aproape toate teoriile formulate converg spre ideea de geneza prin fazele de golf - liman - delta. Conform acestora, Delta Dunarii ar fi luat nastere intr-un vechi golf al marii, izolat prin intermediul unui cordon litoral de nisip, care a transformat partea vestica a acestuia intr-un liman. Inainte ca Dunarea sa fi incheiat procesul de colmatare a limanului, vanturile dominante din NE, antrenand valuri mari, au ridicat in fata cordonului litoral acumularile de nisip Letea si Caraorman. Formarea grindurilor Saraturile s-a petrecut mult mai tarziu, dupa ce bratele Sulina si Sf. Gheorghe au strapuns acest cordon litoral, ele avansand, in general simultan in domeniul marii, prin cladirea de cordoane - maluri. Folosind partea avansata a acestor maluri, marea construieste noi serii de cordoane litorale care inchid in spatele lor sectoare lagunare, ulterior colmatate. Printr-un astfel de mecanism Delta Dunarii a luat proportii avansand neincetat in spatiul marin. Formarea unui cordon de acest gen la sud de bratul Sf. Gheorghe a permis izolarea ulterioara a unor limanuri maritime.

Intre factorii care concura la evolutia deltei, factorul determinant este fluviul Dunarea care, cu incarcatura sa solida, face ca delta sa avanseze neincetat in mare (rata medie de inaintare in perioada 1835-1992 a fost de 17,405 m/an). Acesta se varsa in mare prin trei brate, cu avansari oarecum egale: Chilia - 84 km, Sulina - 77 km si Sf. Gheorghe (Insula Sahalin) - 81 km.