Delta Noastra

De la Tulcea pâna la marea cea mare, Dunarea se desface în zeci de brate care patrund ca niste artere într-o lume fantastica care te asteapta sa o descoperi.
Mai întâi opreste-te la Tulcea, poarta de intrare în Delta si pe faleza inspira profund aerul umed cu mirosuri promitatoare de ape si peste ascultând chemarea departata a pasarilor Deltei.

Tulcea noua, ca oricare oras românesc dunarean cu blocuri socialiste neatragatoare, dar mai ales, Tulcea veche, pe nedrept uitata, cea verde asezata pe coline, ascunsa în spatele blocurilor cu biserici ce vorbesc de multiculturalitate .

Tulcenele sunt frumoase, aici neamurile s-au contopit si parul blond orneaza deseori câte un chip levantin.

Descopera ceea ce pictorii au descoperit demult, frumoasele localnice ale unui capat de tara .

Vrei sa patrunzi în Delta cunoscând mai mult. Opreste-te un ceas în muzeele tulcene, nu o sa regreti, fie ca e vorba despre Muzeul de Arta, cel al Deltei Dunarii, sau Muzeul Arheologic. Pamântul aparent nou si fragil al Deltei ascunde o istorie veche si zbuciumata.

Poate o sa îmi spui ca nu ai venit pentru asta, dar nu o sa ma crezi când o sa îti spun ca în Muzeul de Arta din Tulcea vei întâlni capodopere apartinând lui Darascu, Tuculescu, Ciucurencu, Lucian Grigorescu, dar si modernistilor precum Maxy, Marcel Iancu, Victor Brauner si altii la care nici macar nu te-ai gândit.

De la Tulcea începe Delta si cred ca al doilea oras pe care ar trebui sa îl vezi este Sulina.

Pentru ca Sulina mai poate oferi emotia descoperirii urmelor farmecului discret al unei burghezii multiculturale asezate aici la varsarea Dunarii în mare, este într-un fel o coborâre pe Titanicul scufundat, asa este Sulina, scufundata într-un prezent inert colbuit si înca pastrator .

Imaginile sunt aproape suprarealiste, casele scorojite de vreme, garduri vechi, urzici îngalbenite strajuind drumul plin de praf care se intersecteaza cu o cale a apei pe care un vapor neverosimil de mare inchide planul frontal.

Si cimitirul, ah cimitirul, o memorie a unei lumi disparute, a unei Europe care a fost aici, Europa care ne neaga apartenenta e aici uitata, primita si integrata în acest colt de lume prin greci, turci, evrei, englezi, italieni, francezi veniti în cautarea unui Eldorado, pentru ca sa se opreasca în orasul Comisiei Europene a Dunarii, Europolis-ul lui Jan Bart.

Dar Delta înseamna, între Tulcea, Chilia, Sulina si Sfântul Gheorghe, miriade de canale strabatute cu barca printre trestii fosnitoare dând plauri la o parte si stârnind egrete, lebede si pelicani în lacurile neverosimil de limpezi si, mai ales, pândind cu sufletul la gura tremurul plutei în cercuri dând noi valente versului labisian <<tremuratoare apa, ce limpede te clatini>>, bucati de pamânt între canale, atât cât sa rodeasca câte o gradina a raiului, asfintituri fantastice în lotci ce se întorc obosite pe înserat acasa, nisipuri fierbinti pe plajele marii, uitate de lume, la Sulina, Sfântul Gheorghe, sau Portita.

Sau poate ar trebui sa începem calatoria noastra în lumea de legenda si istorie, pe gorganele Macinului sub zidurile Heracleei, lasând serpii, ulii si vântul sa suiere aducându-ne în imaginatie soaptele si chipurile argonautilor agatati de zari mijind si plecând pe apele volburate ale Razelm-ului prin Portita catre Colchida în cautarea lânei de aur .

Ce as mai putea sa îti doresc ca îndemnul meu sa devina fapta?

Alunecând putin în prozaic îti doresc sa sorbi un bors de peste preparat sub o salcie plângatoare, sa bei o vodca seara cu bucuria cotidiana a lipoveanului care stie ce face, sa agati o stiuca barosana la lingura, sau, pur si simplu sa vâslesti printre trestii cântatoare în orice directie, învatând sa te bucuri de libertatea extraordinara a Deltei.

Gheorghe Samoila coordonator proiect