Asezare si Geneza

Delta Dunarii reprezinta cea mai tânara regiune geografica a României, cu o individualitate aparte între deltele Europei, cât si cele ale lumii întregi. Situata în partea de NV a bazinului Marii Negre, între 44º46'00'' lat. N., 45º40'00'' lat. N. si 28º40'24'' long. E., 29º40'50'' long. E., într-o regiune mobila a scoartei terestre, Delta Dunarii reprezinta practic cea mai importanta câmpie terminala a unui fluviu european (exceptând cea a fluviului Volga ). Suprafata totala a deltei este de 4178 km 2 , din care 3.466 km 2 pe teritoriul României (82%) si, respectiv, 732 km 2 pe teritoriul Ucrainei (18 %). Limitele deltei propriu-zise pot fi extinse pâna la Capul Midia, incluzând astfel si complexul lagunar Razim - Sinoe.

Este o delta de tip clasic, bine individualizata, cu un contur clar deoarece debuseaza într-o mare închisa, lipsita de maree, unde vânturile au frecventa redusa si intensitate mica, favorabile aparitiei deltelor. Ca rezultat al interactiunii dintre fluviu si mare, Delta Dunarii se împarte în doua sectoare: delta fluviala în vest si delta fluvio-marina în est, separate prin aliniamentul de grinduri Letea - Caraorman - Crasnicol.

Referitor la geneza si evolutia Deltei Dunarii , informatiile ramase de la calatorii antici, coroborate cu cele mai recente date si interpretari în domeniu, au permis reconstituirea, în spatiu si timp, a teritoriului deltaic. Aproape toate teoriile formulate converg spre ideea de geneza prin fazele de golf - liman - delta. Conform acestora, Delta Dunarii ar fi luat nastere într-un vechi golf al marii, izolat prin intermediul unui cordon litoral de nisip, care a transformat partea vestica a acestuia într-un liman. Înainte ca Dunarea sa fi încheiat procesul de colmatare a limanului, vânturile dominante din NE, antrenând valuri mari, au ridicat în fata cordonului litoral acumularile de nisip Letea si Caraorman. Formarea grindurilor Saraturile s-a petrecut mult mai târziu, dupa ce bratele Sulina si Sf. Gheorghe au strapuns acest cordon litoral, ele avansând, în general simultan în domeniul marii, prin cladirea de cordoane - maluri. Folosind partea avansata a acestor maluri, marea construieste noi serii de cordoane litorale care închid în spatele lor sectoare lagunare, ulterior colmatate. Printr-un astfel de mecanism Delta Dunarii a luat proportii avansând neîncetat în spatiul marin. Formarea unui cordon de acest gen la sud de bratul Sf. Gheorghe a permis izolarea ulterioara a unor limanuri maritime.

Între factorii care concura la evolutia deltei, factorul determinant este fluviul Dunarea care, cu încarcatura sa solida, face ca delta sa avanseze neîncetat în mare (rata medie de înaintare în perioada 1835-1992 a fost de 17,405 m/an). Acesta se varsa în mare prin trei brate, cu avansari oarecum egale: Chilia - 84 km, Sulina - 77 km si Sf. Gheorghe (Insula Sahalin) - 81 km.

Autori: Cristina Dinu, Aurel Stanica, dr. Steluta Pârâu, Mihaela Iacob